5 motive sa nu vizitezi niciodata Egiptul

Unii cred ca Egiptul este un loc frumos. Iata care sunt cele 5 motive pentru care sa nu vizitezi niciodata Egiptul:

piramide

1. Pentru se afla la numai 3 ore distanta cu avionul de Bucuresti si si pentru ca are statiuni moderne, in continua dezvoltare in ultimele decenii. Foarte populare, acestea se intind liniar pe continent – El Gouna, Hurghada, Makadi Bay, Soma Bay, Safaga, Marsa Alam iar in peninsula Sinai – Sharm El Sheikh, Taba, Dahab, Nuweiba, reprezentand locatii ideale atat pentru sejururi in Egipt cu multa odihna, cat si pentru practicarea de sporturilor nautice, precum diving sau kite-surf.

HURGADA-BEACH

kitesurf

2. Pentru cele peste 1500 de specii de pesti viu colorati sau superbele recifuri de corali. Frumusetea si varietatea tarmurilor Marii Rosii uimesc si atrag nenumarati turisti cu plajele de nisip fin si lumea subacvatica.

Corali_Marea_Rosie_Egipt1

3. Pentru ca in Egipt se afla una din cele 7 minuni ale lumii, singura care s-a pastrat, si anume Marea Piramida din Giza cunoscuta si ca Piramida lui Kheops cea mai mare constructie din lume timp de 3600 de ani, avand 146 m inaltime si Sfinxul, unul dintre cele mai mari simboluri egiptene. El a ramas fara nas in anul 1798;

sfinx-piramida

In Egipt gasim Luxor cunoscut ca fiind cel mai mare muzeu in aer liber al lumii si Valea Regilor care cuprinde 63 de morminte adapostind faraoni, nobili si familiile acestora;

4. Pentru ca in Egipt poti face un safari in desert care este o experienta unica datorita peisajelor neobisnuite care se schimba rapid de la roci de un alb imaculat sapate de vanturi in forme neobisnuite la varfuri stancoase negre si lava solidificata, mai apoi paduri antice pietrificate scufundate in nisip pentru ca in final cristale stralucind in soare sa capteze intreaga atentie a privitorului.

safari

 

5. Pentru ca este un loc cu adevarat magic incarcat de energie iar linistea ireala pare sa transpuna calatorul intr-o alta dimensiune.

energie

Egiptul este renumit nu doar prin faptul ca pe teritoriul sau este concentrata o treime din monumentele lumii antice fiind bogat in piramide, temple, morminte si misterele faraonilor care au inspirat si imbogatit imaginatia multor scriitori si turisti de multe veacuri , ci si pentru mare, plajele private cu nisip fin, scufundari, surf, desert pentru aventurieri.
DA tot ceea ce am enumerat mai sus este Egipt, numit de Herodot ’’Darul Nilului’’.

Avand in vedere cele enumerate mai sus, cine ar mai vrea sa viziteze Egiptul?

 

Drumul Crucii – cele 14 opriri

Israel, Țara Sfântă și leagăn al civilizației, este o țară cufundată în istorie și bogată în viața culturală. Ierusalim,considerat centrul lumii un oras fantastic a carui istorie ne trimite cu 3000 de ani in urma .

Israel
Vom prezenta in cele ce urmeaza Drumul Crucii, pe care Mântuitorul Iisus l-a parcurs spre Golgota, a fost numită oficial „Via Dolorosa” („Calea Durerii”) De-a lungul secolelor, acest parcurs a fost schimbat de mai multe ori. Astăzi, pelerinii care păşesc pe Via Dolorosa parcurg un drum relativ identic cu cel stabilit în perioada bizantină timpurie
După tradiţia Bisericii din Ierusalim, Via Dolorosa este împărţită în 14 popasuri, fiecare dintre ele marcând un eveniment deosebit. Primele nouă opriri au loc în diferite puncte ale oraşului vechi, iar ultimele cinci în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt. Drumul Crucii începe din faţa Porţii Leilor (Poarta Sfântului Arhidiacon Ştefan), din cartierul musulman, şi se termină la Biserica Sfântului Mormânt.
Odata intrati in cetate pe Poarta Sfântului Arhidiacon Ştefan veti merge pe stradutele inguste intesate de comercianti care incearca sa va imbie sa cumparati tot felul suveniruri, dulciuri, mirodenii, haine si obiecte religioase.

Iată cele 14 popasuri:

Popasul 1: Curtea casei lui Pilat din Pont, unde Iisus a fost judecat şi condamnat;

Popasul 2: Pretoriul, unde a fost pusă Crucea pe umerii Domnului şi a pornit spre Golgota;

Popasul 3: Prima cădere a Mântuitorului sub povara Crucii; Popasul 4: Întâlnirea Domnului cu Maica Sa;

Popasul 5: Simon Cirineanul ridică Crucea Domnului;

Popasul 6: Întâlnirea Domnului cu Veronica;

Popasul 7: A doua cădere a Mântuitorului la pământ;

Popasul 8: Întâlnirea Domnului cu femeile care se tânguiau după El;

Popasul 9: A treia cădere a Mântuitorului la pământ;

Urmatoarele 5 popasuri sunt in Biserica Sfantului Mormant

Popasul 10: Golgota – Dezbrăcarea Domnului de haine;

Popasul 11: Baterea în cuie a Mântuitorului pe Cruce;

Popasul 12: Răstignirea. Moartea Domnului pe Cruce;

Popasul 13: Coborârea de pe Cruce – Piatra Ungerii pe care a fost uns trupul Mantuitorului dupa ce a fost dat jos de pe cruce;

Popasul 14: Punerea Domnului în Mormânt şi Învierea.

Biserica Invierii Domnului este locul cel mai venerat de catre lumea crestina. Aici s-au petrecut cele mai mari minuni ale crestinatatii si ele continua si astazi sa impresioneze bucurand nespus sufletele multor credinciosi care vin la Mormantul Domnului si se intorc la casele lor cu credinta.

 

 

 

Cele mai frumoase plaje din Insula Lefkada

Cunoscute pentru peisajul uimitor și apa exotica, plajele din Insula Lefkada sunt considerate printre cele mai frumoase de la Marea Mediterană. Rezerva acum un sejur in Insula Lefkada!

Plajele Porto Katsiki, Egremni și Kathisma sunt cele mai faimoase plaje din Lefkada , în timp ce Agios Ioannis și Vassiliki sunt locuri ideale pentru windsurfing și alte sporturi nautice. În general, plajele de pe partea de vest a insulei Lefkada sunt cele mai impresionante datorita culorii lor albastru turcoaz. Găsiti mai jos o listă cu cele mai frumoase plaje din insula Lefkada.

Porto Katsiki Lefkada

porto katsiki

Porto Katsiki este una dintre cele mai atractive plaje din Lefkada și printre cele mai frumoase 10 plaje din Grecia și de la Marea Mediterană. Acesta este situata la 45 km sud-vest de capitala insulei și aproape de satul Athani. Frumusețea naturală a plajei Porto Katsiki oferă unul dintre cele mai impresionante peisaje pentru care insula Lefkada este atat de cunoscuta. Stâncile albe abrupte formeaza un decor magnific, încă sălbatic, intr-un contrast puternic unic, cu apele albastre și adânci ale Mării Ionice. Vegetația bogată acoperă zona înconjurătoare pentru a crea unul dintre cele mai idilice peisaje din lume. Plaja Porto Katsiki este pur și simplu irezistibila pentru mii de vizitatori din intreaga lume si o experienta unica este sa vizitezi aceasta plja cu un iaht privat, fiind pur și simplu cel mai bun mod de a accesa această plajă , în afară de o mașină. La aceasta se poate ajunge, de asemenea, cu barca-taxi din satele Vassiliki și Nidri. O parcare , baruri și taverne se găsesc in partea de sus a scărilor.

 

Egremni Lefkada

plaja-egremni2Egremni este o plajă frumoasă situat 40 km sud-vest de orașul Lefkada. Plaja de nisip lungă este înconjurat de stânci salbatice impresionante , care creează un fundal magnific . Nisipul alb , pietricele strălucitoare și apele limpezi precum cristalul compun un decor exotic care atrage mii de vizitatori în fiecare vară. Este bine amenajata, cu un șir lung de sezlonguri si umbrele care se întinde de la un capat la altul al plajei, dar puteti alege, de asemenea, niste locuri frumoase și mai izolare. În ciuda numarului mare de turiști de aici, peisajul stâncos oferă un sentiment de izolare frumos. Exisa si cateva baruri la plaja. Frumusetea unica a Egremni este unul dintre peisajele cele mai fotografiate din lume și oferă o experiență de înot ideal. Aproximativ 325 de trepte trebuie sa coborati pentru a ajunge la această plajă minunată.

 

Kathisma Lefkada

kathisma

Kathisma este fără îndoială una dintre cele mai frumoase plaje din Lefkada aflata aproape de satul Agios Nikitas. Kathisma este una dintre cele mai lungi plaje din Lefkada, cu nisip alb si fin și ape de culoare turcoaz uimitor . Plaja este înconjurată de un fundal de munte idilic , care oferă un sentiment de izolare totală. Aceasta este o destinație preferata de tineri. Aici vă puteți bucura de o baie răcoritoare și plajă relaxantă. Kathisma este , de asemenea, o destinație ideală pentru multe sporturi de apă , și mai ales pentru sariturile cu parașuta. Palaja este amenajata cu șezlonguri și umbrele, iar numeroase unitati de cazare se afla în apropiere.

Agios Ioannis Lefkada

agiosioannis

Plaja Agios Ioannis este cea mai apropiată plajă de orasul Lefkada, separate doar de cativa kilometri. Plaja se intinde pe o suprafata mare și este înconjurata de nisip auriu și de ape albastru-verde. Zona se mândrește cu un peisaj exotic, care atrage mii de vizitatori. Plaja Agios Ioannis este bine amenajata, cu sezlonguri. Agios Ioannis adaposteste unele mori de vânt vechi, care creează o atmosferă fermecătoare . Plaja de aici este destinația ideală pentru windsurfing, după Vassiliki . Acesta atrage multi pasionati de windsurfing. Langa plaja se afla cafenele și centre de sporturi nautice. În partea stângă a plajei , veți găsi Biserica Agios Ioannis Antzousis – o biserică mica, vopsita în alb.

 

Vassiliki Lefkada

vasiliki

Vassiliki este un sat pitoresc de pescuit situat 37 km sud-vest de orașul Lefkada. Aceasta se află într-un frumos golf, fiinf o plaja lunga renumita pentru conditiile perfecte pe care le ofera pentru windsurfing și navigație. Centre de inchiriere pentru sporturi nautice și windsurfing se afla pe plajă . În zona înconjurătoare se gaseste o gamă largă de unitati de cazare, camping, taverne, magazine, cafenele și baruri moderne.

Agios Nikitas Lefkada

agios nikitas

Agios Nikitas este un mic sat de pescari situat la 13 km sud-vest de orașul Lefkada și foarte aproape de plaja Kathisma. Agios Nikitas este o plaja pitoreasca cu ape limpezi de cristal strălucitor. Este într-adevăr mică, dar la fel de frumoasa ca alte plaje de pe insula, deoarece combină în mod unic o sesiune de inot revigorant și o masă delicioasă la una dintre cele mai bune taverne de pește din apropiere. Este destul de cunoscuta printre turisti pentru facilitățile excelente si atmosfera relaxantă.

Nidri Lefkada

nidri

Nidri este cea mai cunoscută stațiune din Insula Lefkada si atrage mii de vizitatori în fiecare vară. Acesta este situata la 17 km sud de orașul Lefkada și la doar câțiva pași distanță de plaja principală. Un sir lung de palmieri acopera plaja, creând o atmosferă fermecătoare pentru adulți și copii. Localitatea este bine dezvoltata cu cafenele, baruri si o multime de restaurante. Nidri combină un mediu cald și de familie cu un peisaj pitoresc si ape cristaline. La plajă va puteti bucura de o priveliste frumoasa asupra insulelor Heloni , Sparti , Scorpidi , Madouri și celebra insula Scorpios.

 

Plaja Desimi Lefkada

desimi

Golf se află la 22 km sud de orașul Lefkada și aproape de Vlichos . Plaja frumoasa este înconjurata de un camping mare, prin care trebuie sa treceti pentru a ajunge la plaja de pietriș . Plaja este acoperită de un sir lung de măslini care oferă umbră suficienta pentru turisti.Ambele părți ale golfului sunt puternic împădurite în timp ce stâncă verde din spatele plajei oferă un fundal magnific. Golful este un adăpost frumos pentru barci de pescuit și iahturi mici.

Ce trebuie sa stii cand mergi in pelerinaj in Israel Tara Sfanta

Imagine

Ce trebuie sa stiti atunci cand va hotarati sa mergeti in pelerinaj in Israel Tara Sfanta sau „Tara iubirii fara sfarsit „

Ce haine trebuie sa aveti in bagaj? Cand va faceti bagajele pentru a calatori in Israel, nu uitati sa luati in considerare clima tarii. Vremea variază de la cald si uscat în timpul verii (aprilie-octombrie) la rece-ploioasă în timpul iernii (noiembrie-martie). Veti avea nevoie de haine modeste si un acoperamant pentru cap, atunci cand vizitati locurile sfinte – unde nu este permisa intrarea cu pantaloni scurti si rochii fara maneci!

OFERTE PELERINAJ IN ISRAEL

Limba Cele doua limbi oficiale ale Israelului sunt ebraica si arabă, dar este greu sa gasesti un israelian care nu este (cel putin) bilingv. Aproape toate indicatoarele rutiere, magazinele, meniurile din restaurante, ghidurile si alte materiale sunt in limba engleza. Insa sa nu fiti surprinsi in bazare si alte zone de interes pe care le veti vizita majoritatea vorbesc si romana

Moneda israeliana este shekel. Banii se pot schimba la orice banca in Israel si la birourile de schimb valutar autorizate din toate orasele principale.Daca nu reusiti sa schimbati in shekel nu va faceti griji , puteti face cumparaturi si in lei, euro sau dolari.

Zile lucratoare În Israel, zilele lucratoare sunt de duminică până joi, iar weekend inseamna vineri si sambata. Cele mai multe magazine si birouri care sunt deschise vinerea isi incheie programul dupa amiaza devreme, inainte de inceperea Sabatului evreiesc, care tine de vineri de la apusul soarelui pana putin dupa apusul soarelui in ziua urmatoare.

Turistii care folosesc moneda straina la cumpararea unor bunuri in valoare mai mare decat 100 USD in magazinele israeliene listate de către Ministerul Turismului au de obicei dreptul la reducere de 5% in magazin si la returnarea TVA la aeroportul Ben Gurion, la plecare.

In marile orase din Israel, magazinele sunt deschise de obicei de la 9:00 la 19:00, de duminica pana joi. Unele, in special magazinele de cartier, inca se mai inchid pentru siesta de dupa amiaza, de la 13:00 (sau14:00) pana la 16:00. Daca doriti sa cumparati suveniruri va recomand sa le luati din Betleem in drum spre Biserica Nasterii Domnului.

Restaurante Multe restaurante din Israel sunt cusher; cu toate acestea, pentru ca tara a devenit demult un punct de atractie turistica, selectarea si solicitarea de restaurante non-cusher au crescut corespunzator. Mâncarea traditională a Israelului este mediteraneana, si include humus (facut din naut) tehini, falafel si lipie.

Mai jos sunt detaliate o parte din cele mai vizitate locuri sfinte atunci din Israel, dupa cum urmeaza:

Drumul Crucii cu cele 14 opriri din Cetatea Sfanta, se viziteaza Biserica Sfintei Invieri cu Golgota, Piatra Ungerii, Sfantul Mormant si locul unde s-a aflat Sfanta Cruce.

Drumul Crucii – Via Dolorosa sau Via Crucis – aminteşte omului măsura dragostei lui Dumnezeu faţă de el. Începe de la Mănăstirea „Ecce Homo“ şi se încheie la Mănăstirea Învierea Domnului sau a Sfântului Mormînt. Potrivit tradiţiei creştine, aceasta este calea pe care Mântuitorul a fost dus spre Răstignire, începînd cu judecarea Sa în pretoriu şi terminînd cu înmormantarea Sa. După tradiţia Bisericii din Ierusalim, Drumul Crucii este împărţit în 14 popasuri, fiecare dintre ele marchează un eveniment deosebit. Primele 9 opriri au loc în diferite puncte ale oraşului, pe cînd ultimele 5 opriri au loc în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt. Fiecare dintre cele 14 opriri este însemnată cu o plăcuţă cu numarul ei.

Biserica Sfantului Mormant – in interiorul mormantului se sta doar cateva secunde, pentru ca esti grabit sa faci loc si altor pelerini veniti din toate colturile lumii, senzatia pe care o ai cand iesi din acel loc sfant este speciala pentru ca Hristos care a biruit moartea ne-a oferit tuturor viata. Tot in Biserica Sfantului Mormant , ne oprim pentru a ne inchina la locul rastignirii lui Hristos si  in fata Pietrei Ungerii. Credinciosii spun despre aceasta piatra pe care a fost asezat Mantuitorul, dupa ce a fost coborat de pe cruce, izvoraste un mir vindecator. Paraclisul Cununii de Spini se afla in imediata apropiere a rastignirii , in centrul paraclisului este un stalp de granit incadrat sub o sfanta masa de marmura. Pe aceasta coloana rupta traditia spune ca a fost asezat Domnul in Pretoriu , cand soldatii romani i-au pus pe cap coroana cu spini. Credinciosii isi alipesc urechea de sfanta masa care incadreaza stalpul de granit si pot auzi sunetul suferintelor. Multi crestini aud aici loviturile biciului precum si bataile ciocanului care au batut cuiele in mainile si picioarele lui Isus. Biserica Invierii Domnului este cel mai sfant loc de pe pamant. Aici s-au petrecut cele mai mari minuni ale crestinatatii si ele continua si astazi sa impresioneze bucurand nespus sufletele multor credinciosi care vin la Mormantul Domnului si se intorc la casele lor cu credinta.

Biserica Mormântului Maicii Domnului unde se afla Icoana Maicii Domnului – Ierusalimița, apărătoarea Ierusalimului

Zidul Plangerii este cel mai venerat loc de traditia evreiasca

Biserica Nativitatii din Betleem unde se afla grota nasterii Domnului si Icoana Betleemita singura icoana din lume in care Maica Domnului zambeste semn ca lumea a primit Lumina si Viata, prin nasterea pruncului sfant. Pe stalpul din fata altarului si a locului unde a fost ieslea in care El s-a nascut, este pictata Icoana Mantuitorului avand ochii inchisi , din orice colt privesti acest Chip ai senzatia ca clipeste odata cu tine. Din biserica se coboara cateva trepte pentru a intra in locul unde s-a nascut Mantuitorul care este marcat de o stea de argint cu 14 colturi. Grota Laptelui unde se spune ca Maica Domnului a alaptat Pruncul Sfant, iar o picatura din laptele matern a cazut in pestera si totul a devenit alb. Grota Laptelui este considerata un loc miraculos, incarcat de virtuti terapeutice. Multi credinciosi vin aici pentru a se vindeca de boli incurabile, dar pestera pare sa ajute cu precadere femeilor care isi doresc un copil si nu au reusit sa-l aiba in ciuda multor tratamente medicale. Se spune ca praful alb care cade de pe pereti nu este daunator, nu sufoca, ci este comestibil, fiind un leac pentru infertilitate. In grota vin sa se inchine nu doar femei crestine ci si musulmane, rugandu-se toate sa aiba lapte pentru a-si hrani copiii.

Manastirea Hozeva
Manastirea Hozeva din desertul Iudeii, care adaposteste Moastele Sfantului Ioan Iacob Romanul o manastire foarte frumoasa inconjurata de un decor fantastic in mijlocul desertului cu calugari primitori unde veti fi serviti cu ceai sau cafea si biscuiti.
La coborarea din autocar veti intalni numerosi comercianti beduini care va propun sa va transporte pana la manastire cu magarusul insa acest drum poate fi parcurs pe jos.

Raul Iordan

Manastirea Sfantul Proroc Ilie

Manastirea Sfantul Sava din pustiul Iudeii unde de jur imprejur vezi numai piatra , nisip si grote sapate in stanca. Aici vietuiesc o mana de calugari cu reguli foarte aspre, in acest loc pot patrunde numai barbatii iar pentru femeile care se opresc la poarta manastirii un calugar aduce particele din moastele Sfantului Sava pentru a se inchina. Femeile care doresc sa ramana insarcinate si nu au reusit, primesc o frunza de finic, din copacul sadit chiar de Sfantul Sava , se spune ca prin post si rugaciuni catre sfant si Maica Domnului cuplurile sunt binecuvantate cu bucuria nasterii unui copil in familia lor.

Vizitand locurile sfinte din Ierusalim vei trai momente emotionante lasandu-ti in suflet o bucurie si fericire unica, ce te cheama de fiecare data in Tara iubirii fara sfarsit.

Click aici pentru PELERINAJE IN ISRAEL.

Drumul Crucii

Fiul lui Dumnezeu este judecat pentru păcatele noastre. ,,Au adus pe Iisus de la Caiafa în pretoriu. Şi era dimineaţă. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze şi să poată mînca Paştile. Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: ce acuzaţie aduceţi împotriva Omului acestuia? Ei au răspuns şi i-au zis: Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu l-am fi dat în mîinile tale. Atunci Pilat le-a zis: Luaţi-l voi şi judecaţi-L după Legea Voastră. Nouă nu ne este îngăduit să omorîm pe nimeni, i-au zis iudeii…“ (Ioan 18, 28-31) Principala acuză adusă de către arhiereii iudei a fost: ,,El trebuie să moară pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu…“ (Ioan 19, 7) Pilat nu i-a găsit nicio vină şi le-a propus să-l elibereze deoarece aceştia aveau un obicei ca de Paşti să le slobozească un întemniţat. Ei l-au cerut pe Baraba care era un criminal. Sătul de gloatele nebune care zbierau ,,Răstigneşte-L“, Pilat s-a spălat pe mîini şi L-a dat în mîinile lor: ,,Dar ei au strigat: ia-L, ia-L, răstigneşte-L! Să răstignesc pe Împăratul vostru? le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: «N-avem împărat decît pe Cezarul». Atunci l-a dat în mîinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Iisus şi L-au dus să-L răstignească“. (Ioan 19, 15-16)

 

 Iisus ia crucea pe umeri
 
Iisus primeşte Crucea pe umeri după o noapte de bătăi şi batjocură. ,,Iar ostaşii au adus pe Iisus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta. L-au îmbrăcat cu purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-L salute: Plecăciune Împăratul Iudeilor! Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi i se închinau. După ce şi-au bătut, astfel, joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus afară ca să-L răstignească“ (Marcu, 15, 16-20)

Iisus cade întîia oară sub povara Crucii
Soldaţii romani pun partea transversală a Crucii în spatele lui Iisus. Este grea. Plin de răni şi extenuat, cade, dar ostaşii îi pun din nou Crucea în spate şi Îl biciuie. Rănile îi sînt adînci. Bucăţi din carne îi sar la lovirea biciurilor de tortură. Aveau plumb în vîrf pentru ca supliciul oricărui condamnat să fie din cale afară de greu. Funiile cu care Crucea i-a fost legată în spate îi fac răni, de asemenea. Trupul Său devine numai rană.

Iisus întîlneşte pe Maica Sa îndurerată
Maria află că Fiul ei este dus la moarte de la celelalte femei care l-au însoţit pe Iisus în viaţa sa publică. Aleargă să-L întîmpine. Ar vrea să-L îmbrăţişeze, dar soldaţii brutali nu o lasă să se apropie de El. Privirile li se întîlnesc o clipă. Se privesc în ochi cu durere şi îşi unesc inimile în suferinţă pentru întreaga umanitate.

Simon din Cirene ajută pe Iisus să-şi ducă Crucea
Iisus este din ce în ce mai slăbit. Romanii se tem că va muri din cauza rănilor înainte de execuţie şi-l obligă pe un ţăran din Cirene să-i ducă crucea. ,,Pe cînd ieşeau, au găsit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă Crucea lui Iisus“ (Matei 27, 32)

Veronica şterge faţa lui Iisus
 
În mulţime era o femeie care se numea Veronica. Iisus o priveşte duios. Inima ei este străpunsă de iubire şi de suferinţă. Aleargă la El şi îi şterge faţa plină de răni cu o maramă. Chipul Său se întipăreşte pe pînză. Prima icoană. Faţa dumnezeiască a Mîntuitorului transfigurată de suferinţă.

Iisus cade a doua oară sub povara Crucii
La un anumit loc, Simon lasă Crucea care este pusă iar în spatele lui Iisus. Face cîţiva paşi şi cade a doua oară. Este ridicat de soldaţi şi pus să o ducă din nou. Nu mai poate. Este batjocorit şi bătut mereu.

Iisus mîngîie femeile care plîng
Femeile care mergeau în urma lui izbucnesc în plîns. El se întoarce spre ele şi le spune: ,,Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe Mine, ci plîngeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri. Căci, iată, vor veni zile cînd se va zice: Ferice de cele sterpe, de pîntecele care n-au născut şi de sînii care n-au alăptat! Atunci vor începe să zică munţilor: Cădeţi peste noi! şi dealurilor: Acoperiţi-ne!“ (Luca 23, 28-30)

Iisus cade a treia oară sub povara Crucii
Crucea devine ca un munte de plumb în spatele lui Iisus. Îl covîrşeşte cu totul. În fond avea doar un trup omenesc. În asta constă splendoarea creştinismului: Dumnezeu a luat un trup slab să sufere în el pentru noi. Omul suferinţei simte cum încheieturile mîinilor îi pleznesc, ochii stau
să-i sară din orbite. Se prăbuşeşte a treia oară privind Cerul.

Iisus este dezbrăcat de haine 
Condamnaţii ajung la Golgota. Iisus este împreună cu doi tîlhari. Crucea sa este pusă jos. Se sapă groapa în care avea să fie împlîntată. Este dezbrăcat de haine. Din trupul încărcat de răni pentru păcatele oamenilor ţîşneşte sîngele ca dintr-un izvor. Hrănitorul făpturii stă dezbrăcat şi ruşinat aşteptîndu-şi osînda ca un tîlhar de rînd.

Iisus este răstignit pe cruce

Iisus este culcat pe Cruce, în mîini şi picioare i se bat piroane colţuroase. Sîngele curge din plin, El suferă cumplit, dar nu zice nimic. Nu scoate niciun zgomot. Era timpul tăcerii.

Iisus moare pe cruce
Crucea este ridicată. ,,…Şi răstignindu-L, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. Cînd L-au răstignit era ceasul al treilea. Deasupra Lui era inscripţia cu vina Lui: Împăratul iudeilor. Împreună cu El au răstignit doi tîlhari: unul la dreapta Lui şi altul la stînga Lui. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: A fost pus în numărul celor fărădelege“. (Marcu 15, 24-28)

Iisus este coborît de pe cruce
 
După moartea Sa, şi zdrobirea fluierelor picioarelor celor doi tîlhari, cele trei trupuri au fost date jos de pe Cruce. Trupul lui Hristos a fost aşezat pe Piatra Durerii sau Piatra Ungerii. Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să ia trupul lui Iisus. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Iisus. Şi Nicodim, care, la început, venise la Iisus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de smirnă şi de aloe. „Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în fîşii de pînză de in cu miresme, după cum au obicei iudeii să înmormînteze“. (Ioan 19, 38-40)

Iisus este înmormîntat
 
Iisus este îngropat într-un mormînt pe care-l avea Iosif din Arimateea. ,,…Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pînză curată de in şi L-a pus într-un mormînt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormîntului şi a plecat“. (Matei 27, 59-60)

Biserica Sfantului Mormant

Locul cel mai venerat de catre lumea crestina e Biserica Sfantului Mormant. In anul 324, Elena, mama imparatului Constantin, descopera ingropata in acest loc crucea rastignirii lui Iisus si, doi ani mai tarziu, imparatul Constantin incepe ridicarea bisericii. Va fi distrusa de persi, refacuta de cruciati. In interiorul bisericii se afla mai multe capele ortodoxe, armene si catolice. Mormantul lui Iisus e o capela greceasca. Din aprilie si pana in septembrie, biserica e deschisa intre orele 5 si 21. In restul anului, e deschisa intre orele 4 si 19. Un orar strict reglementeaza succesiunea serviciilor religioase ale ortodocsilor, catolicilor si armenilor in biserica. Impresionanta e desigur slujba de Pasti. A ramas pana astazi un mister aprinderea luminii in timpul slujbei grecesti de Inviere, cand torta tinuta de preotul oficiant pare sa se aprinda singura din chiar locul mormantului lui Iisus.


In varful muntelui se afla piatra de unde, potrivit traditiei evreiesti, a inceput crearea lumii. Se crede, de asemenea, ca aici se afla stanca pe care Avraam a vrut sa-si sacrifice fiul, pe Isaac. Muntele e si locul din care Mohamed s-a ridicat la cer, unde i-a intalnit pe cei sase oameni importanti (printre care Adam, Abraham si Iisus).
Pe poarta prin care se face accesul in Biserica Sfantului Mormant sunt doua inscriptii adresate pelerinilor „ …. Inchinatorule intra intru bucuria Domnului , in centrul plin de lumina „ si „ Intrati in curtile Domnului , in mormantul datator de viata, unde salasluieste Harul si stapaneste lumina cea binecuvantata”
Coloanele albe din stanga intrarii sunt fisurate in partea de jos , se spune ca intr-un an credinciosii ortodocsi neavand cu ce sa achite taxele impuse de turci pentru intrarea in Sfantul Mormant au stat afara pentru a primi din cer Sfanta Lumina . Atunci lumina dumnezeiasca care coboara in fiecare an in Sambata Mare la Sfantul Mormant , a lovit aceste coloane lasand aceste urme vizibile si astazi.

Piatra Ungerii
La numai cativa metri de la intrarea in biserica este Piatra Ungerii , o lespede din piatra rosiatica care marcheaza locul unde Iosif din Arimateea si Nicodim au asezat trupul Domnului dupa ce l-au coborat de pe cruce. Deasupra placii de marmura atarna mai multe candele , toti credinciosii care ajung in acest loc se roaga la locul unde a fost infasurat cu arome si giulgiu trupul neinsufletit al lui Isus. Pe mozaicul din fata este prezentat in culori vii acest eveniment cutremurator.
Golgota este altarul jertfei mantuitoare
La intrarea in Biserica spre rasarit se inalta o stanca incadrata astazi intr-un paraclis spatios cu doua altare . Acest paraclis este zidit pe piatra Muntelui Golgota , pe locul in care se gasea crucea pe care a fost rastignit Isus Hristos. In dreapta crucii se afla primul altar si marcheaza locul unde Isus a fost dezbracat de hainele Sale si pironit in cuie pe lemnul crucii.
In centrul altarului principal numit Sfanta Golgota este fixata in crapatura stancii o cruce care ne aminteste de rastignirea Domnului . Prin panourile protectoare ale stancii laterale se poate vedea si astazi stanca inrosita de singele lui Hristos care s-a scurs de pe piatra Golgotei spre capatana lui Adam, parintele neamului omenesc al carui pacat a fost rascumparat cu sangele lui Hristos.

Cuviclionul sau Sfantul Mormant
In partea de apus a Bisericii se afla Sfantul Mormant in mijlocul unui spatiu circular acoperit de o cupola uriasa sustinuta de coloane din piatra. Sub centrul acestei uriase cupole este Cuviclionul( camara sau tezaur imparatesc) cu forma unui mormant ebraic vechi.La intrarea in mormant in partea dinspre rasarit se afla Icoana Invierii Domnului cu inscripria „ Invierea lui Hristos vazand sa ne inchinam, Sfantul Domnului Isus…” iar in partea superioara alte inscriptii „ Toti credinciosii sa se inchine tie mormant primitor de viata, ca a fost ingropat in tine si a inviat cu adevarart Hristos Dumnezeu” si „ Cei care negati invierea trupurilor, intrand in mormantul lui Hristos , invatati ca a murit si a inviat di nou, trupul Datatorului de Viata, spre incredintarea invierii celei de pe urma , in care nadajduim”
In fata acestuia atarna numeroase candele.
Cuviclionul este o constructie micuta sub forma dreptunghiulara si are doua incaperi . intrand pe o usa joasa in primul spatiu din interior ajungem in Capela Ingerului
In interiorul acesteia se afla un prestol peste care sta o piatra sub forma patrata. Aceasta piatra este protejata de un geam si si este o bucata din piatra care a fost asezata la usa mormantului lui Hristos. La dreapta si la stanga in pereti sunt doua nise circulare care comunica cu exteriorul . Prin acestea in Sambata Mare de dinaintea Sfintelor Pasti , Patriarhul Ierusalimului scoate cate o torta aprinsa cu sfanta lumina care coboara din cer pentru a o imparti multimii credinciosilor care asteapta afara.
In cea de-a doua incapere a Cuviclionului se afla incaperea numita Sfantul Mormant . Intrarea in aceasta incapere se face pe o usa mica si joasa prin care patrunde doar un singur credincios . In dreapta se afla o lespede din marmura alba care protejeaza locul funerar in care a fost asezat trupul mort al lui Isus, care dupa trei zile a inviat . Milioane de oameni au rostit rugaciuni in acest loc impletite cu lacrimi de durere, multumire sau de speranta. Incaperea permite doar catorva credinciosi sa stea deodata inauntru in timp ce altii asteapta in rugaciune in Capela Ingerului iar altii in jurul Cuviclionului in biserica mare . Inchinarea credinciosilor la Sfantul Mormant este supravegheata in permanenta de catre un calugar ortodocs pentru a se evita imbulzeala.
Biserica Invierii se afla in centru complexului bisericesc si apartine in exclusivitate ortodocsilor.
In mijlocul bisericii se afla un sfesnic special , care marcheaza dupa Sfintele Scripturi centrul geografic si spiritual al pamantului , mai este numit si buricul pamantului.
Sub aceeasi rotonda imensa a Sfantului Mormant se afla si alte altare crestine la sud altarul armenilor, la apus altarul coptilor iar spre nord capela catolicilor.
Urcand cateva trepte ajungem intr-o alta capela catolica undetraditia spune ca Mantuitorul s-a aratat Sfintei Fecioare Maria dupa inviere.

Altarul inchisorii lui Isus
Culoarul care inconjoara Cuviclionul si Biserica Invierii continua din acest loc spre rasarit pana la un mic altar construit peste locul in care soldatii romani l-au pazit pe Isus inainte de a fi rastignit.In pardoseala se afla o lespede de piatra cu doua orificii in care erau introduse picioarele celor condamnati si leeegggate cu lanturi. Sfanta Fecioara Maria a stat aici aproape de Isus impreuna cu alte femei evlavioase. Sfarsita de durerea si umilinta indurata de Isus Maica Domnului a lesinat, acest loc este marcat de o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni, multi crestini o numesc si Icoana Maicii Domnului care clipeste pentru ca in Icoana Maica Domnului inchide si deschide usor ochii.
Altarul Sfantului Loghin este locul unde soltatii romani au omorat un sutas roman cu numele Loghin , care era un fel de superior al soldatilor insarcinat cu supravegherea rastignirii lui Isus. Miscat profund de ceea ce a vazut acesta a marturisit inaintea tuturor caci „cu adevarat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta”, el fiind decapitat pentru aceasta marturisise , capul sau fiind aruncat la graopa cu gunoi a orasului.
O femeie oarba descopera capul Sfantului si primeste indata vindecare, astfel Sfantul Loghin este primul martir si marturisitor al credintei crestine.
Altarul Impartirii Vesmintelor- este foarte aproape de Golgota, in acest loc soltatii romani au dat cu zarurile pentru camasa lui Isus .

Paraclisul Cununii de Spini
Se afla in imediata apropiere a rastignirii , in centrul paraclisului este un stalp de granit incadrat sub o sfanta masa de marmura. Pe aceasta coloana rupta traditia spune ca a fost asezat Domnul in Pretoriu , cand soldatii romani i-au pus pe cap coroana cu spini.
Credinciosii isi alipesc urechea de sfanta masa care incadreaza stalpul de granit si pot auzi sunetul suferintelor. Multi crestini aud aici loviturile biciului precum si bataile ciocanului care au batut cuiele in mainile si picioarele lui Isus.

Paraclisul aflarii Sfintei Cruci
Intre paraclisul Cununii de Spini si acela al Impartirii Hainelor se afla un culoar care coboara in partea de rasarit a Muntelui Golgota , in vechime aici erau cisterne de acumulare a apei sapate in piatra, in acest loc a fost aruncata crucea lui Isus dupa rastignire impreuna ce cele ale talharilor

Manastirea Hozeva Sfântul Ioan cel Nou de la Neamţ (Hozevitul)

Cunoscut şi sub numele de Ioan Iacob Hozevitul, sau Sf. Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ acest Cuvios a fost odrăslit în binecuvântatul pământ al Moldovei. El s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, care pe atunci făcea parte din comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi (actualmente comuna Păltiniş, jud. Botoşani), şi a primit din Botez numele de Ilie. Părinţii săi, Maxim şi Ecaterina Iacob, erau ţărani simpli, dar foarte credincioşi.

Încă de timpuriu, Ilie va rămâne orfan, deoarece mama sa va muri la puţin timp după naştere, iar tatăl său, primind ordin de concentrare, va pleca la război, unde îşi va da viaţa pentru patrie. În această situaţie. Ilie va fi crescut de bunica sa, Maria Iacob, care îl va învăţa credinţa şi evlavia, şi îl va deprinde cu rugăciunea şi cu slujbele bisericeşti.

În 1920, copilul Ilie va intra la şcoala din satul natal, unde va învăţa exemplar şi îşi va hrăni sufletul cu scrierile cărţilor sfinte. În 1924, bunica va trece la cele veşnice, lăsându-l pe Ilie în grija feciorului ei mai mare, Alecu, în familia căruia copilul va continua să primească aceeaşi educaţie creştinească. Moartea bunicii va lăsa o amprentă de neşters în sufletul viitorului ieromonah, dovadă în acest sens fiind şi poeziile Dorul bunicii şi În braţele părinteşti.

În 1923, tânărul Ilie va absolvi cu rezultate foarte bune bacalaureatul, la Cozmeni-Cernăuţi, fiind apreciat de către profesorii săi de limba română. Datorită acestor merite deosebite la învăţătură, rudele apropiate s-au gândit să-l trimită pe tânărul Ilie la facultatea de Teologie de la Cernăuţi. Având însă o fire profund religioasă şi un puternic îndemn interior, acesta va alege viaţa monahală, astfel că la data de 15 august 1933, prăznuindu-se Adormirea Maicii Domnului, la vârsta de 20 ani, tânărul Ilie va intra în mânăstirea Neamţ. Aici va fi rânduit cu ascultare la infirmerie şi la biblioteca mânăstirii. Însă tânărul Ilie era nemulţumit de putinele eforturi călugăreşti care le făcea, aşa că face cerere de plecare la Locurile Sfinte. Această cerere nu-i va fi luată în considerare, pe motiv că nu satisfăcuse stagiul militar.

Datorită calităţilor sale, stareţul mânăstirii îl va trimite pe tânărul Ilie la Bucureşti, pentru a urma Facultatea de Medicină. După terminarea studiilor, Tânărul Ilie nu se va reîntoarce la Neamţ, ci va vizita aşezămintele monahale din Oltenia, printre care şi mânăstirea Turnu, unde va sta până când va fi încorporat. Este de remarcat faptul că deşi va sta puţin aici, râvnitorul frate va impresiona pe toţi, prin comportamentul său exemplar.

După satisfacerea stagiului militar, tânărul Ilie se reîntoarce la Neamţ, având aceleaşi ascultări, în timpul cărora se arată a fi blând, ascultător şi smerit. Având şi ascultarea de bibliotecar, tânărul frate va descoperi comorile de învăţătură ale scrierilor Sfinţilor Părinţi, pe care le va studia cu multă stăruinţă.

La 8 aprilie 1936, în Miercurea Sfintelor Patimi, tânărul Ilie va fi tuns în monahism, de către stareţul de atunci al mânăstirii, arhim. Valerie Moglan, naş şi părinte duhovnicesc fiind ierom. Ioachim Spătaru, egumenul schitului Pocrov-Neamţu. După rânduială, numele îi va fi schimbat în Ioan, nume care îl va purta tot restul vieţii sale pământeşti, cu evlavie şi smerenie.

În scurta perioadă pe care o va mai petrece la Neamţ, Cuviosul Ioan va primi diverse ascultări: intendent de stăreţie, bibliotecar şi profesor de română la Şcoala monahală, în care se pregăteau fraţii începători. În toamna anului 1936 însă, plin de dorinţa desăvârşirii, Cuviosul Ioan va pleca spre Ţara Sfântă, împreună cu doi monahi, Claudie Derebreanu şi Damaschin Ignat, costul călătoriei fiind suportat de Cuviosul Ioan, din moştenirea rămasă de la părinţi. După ce a vizitat cele mai importante localităţi biblice de aici, Cuviosul Ioan se va retrage într-o peşteră din pustia Iordanului, unde va sihăstri aici timp de doi ani. După această perioadă de timp, Cuviosul se va închinovia în mănăstirea Sf. Sava, unde mai vieţuiau 5 călugări români, printre care ierom. Ignatie Rădulescu, ierod. Veniamin Trifan şi monahul Ştefan. Prezenţa românilor în aceste locuri nu însemna altceva decât continuarea unei îndelungate tradiţii, fiind cunoscute relaţiile străvechi ale poporului român cu Ţara Sfântă, încă din sec. XVI-XVII.

Aici, Cuviosul Ioan se va nevoi timp de 8 ani, întrecând pe mulţi în ostenelile călugăreşti, cu aspra sa vieţuire. Va îndeplini aici ascultările de paraclisier, bibliotecar, ajutor de econom, apoi cea de infirmier, fiind foarte apreciat pentru dragostea şi mila cu care îi îngrijea pe bolnavi, indiferent de starea lor religioasă sau socială. A învăţat repede limba greacă şi a început să exploreze comorile de teologie din scrierile aflate în biblioteca mânăstirii. Astfel, ziua se afla la infirmerie, iar noaptea o dedica rugăciunii, citirii şi traducerii din scrierile Sfinţilor părinţi, uneori şi compunerii de versuri, talent pe care îl avea încă din copilărie. Aici, la Sf. Sava, Cuviosul Ioan a desăvârşit lucrarea cea de taină a rugăciunii lăuntrice, despre care va scrie câteva pagini folositoare creştinilor.

Între anii 1939-1940, Cuviosul Ioan va petrece în pustiul Qumran şi într-o peşteră din apropierea Mării Moarte, împreună cu alt călugăr român. Aici va întâlni pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a fost ucenic credincios până la sfârşitul vieţii sale. Din cauza războiului, între 1940-1941, Cuviosul Ioan va pătimi într-un lagăr de pe Muntele Măslinilor, după care se va reîntoarce la mânăstirea Sf. Sava.

Desigur că ar fi rămas la mânăstirea Sf. Sava până la moarte, deoarece aici avea liniştea mut dorită. Însă superiorul Bisericii Ortodoxe Române de la Ierusalim, arhim. Victorin Ursache, în prezent arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America şi Canada a propus Patriarhiei Române hirotonirea întru preot a monahului Ioan Iacob şi numirea sa ca egumen al schitului românesc de la Iordan, cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul.

Va fi hirotonit diacon în 1974, în biserica Sfântului Mormânt, de către arhiepiscopul Epifanie al Filadelfiei, după care, tot aici, va fi hirotonit şi preot.

Vreme de 6 ani (1947-1952), Cuviosul Ieroschinomah Ioan Iacob va păstori schitul românesc de la Iordan cu multă evlavie şi pricepere gospodărească. Aici va construi mai multe chilii lângă biserică, atât pentru monahi, cât şi pentru pelerini, dar va săvârşi şi sfintele slujbe în limba română, transformând astfel schitul într-o oază românească (despre acesta va vorbi în poezia sa Singura mângâiere românească) Totodată, va continua scrierea de versuri şi de pagini de învăţătură, prin acestea dovedindu-şi calităţile sale duhovniceşti desăvârşite. Trebuie să menţionăm faptul că pentru Cuviosul Ioan, poezia era expresia simţirii celei mai adânci a dorului românesc, lucru observat pe deplin şi în poezia Scântei din inimă.

În anul 1952, împreună cu ucenicul său, Ioanichie, se va retrage în pustiul Hozeva, la mânăstirea Sfântul Gheorhge Hozevitul, iar în anul următor, vor vieţui într-o peşteră din apropiere, numită Chilia Sfânta Ana, unde vor rămâne până la sfârşitul vieţii Cuviosului Ioan. Peştera era cu totul izolată, comunicarea cu exteriorul făcându-se prin scrieri şi prin intermediul ucenicului său, care trebuia să urce o scară foarte abruptă, peştera fiind situată la 7 metri deasupra cursului văii pârâului Hozeva. Viaţa Cuviosului în această peşteră era foarte aspră, cu posturi îndelungate şi cu privegheri de toată noaptea. Mâncarea lui era o dată pe zi, pesmeţi, măsline, smochine şi apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având drept pernă o piatră. În sărbători mari şi în posturi, Cuviosul săvârşea Sf. Liturghie, în paraclisul peşterii, unde se împărtăşea cu Sf. Taine.

Astfel vieţuind, în data de 5 august 1960, în vârstă de 47 de ani, Cuviosul Ioan îşi va încredinţa sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat în peştera în care a vieţuit în ultima parte a vieţii sale, de către egumenul mânăstirii Sf. Gheorghe Hozevitul. Aici trupul Cuviosului se va odihni timp de 20 de ani, după care mormântul său a fost deschis cu intenţia ca osemintele să fie mutate în osuarul de obşte, potrivit tradiţiei locale. Însă cei prezenţi la acest eveniment au constata cu mirare că trupul Cuviosului era cu totul nevătămat de stricăciune, răspândind împrejur bună mireasmă. la cererea obştii mânăstirii Sf. Gheorghe Hozevitul, patriarhul Benedict al Ierusalimului a îngăduit strămutarea moaştelor Cuviosului Ioan în biserica mânăstirii, alături de moaştele Sfinţilor Ioan Hozevitul şi Gheorghe Hozevitul.

Mare nevoitor în cele ale desăvârşirii, fiu credincios al Bisericii Ortodoxe, mărturisitor al credinţei străbune, Cuviosul Ioan s-a dovedit a fi şi un rodnic poet creştin, în acest sens poeziile sale fiind culese şi publicate în 2 volume, în 1968-1970, sub titlul Hrană duhovnicească, volume ce mai cuprind şi traduceri ale sale din operele Sfinţilor Părinţi. Aceste volume au apărut cu purtarea de grijă a ucenicului Cuviosului, monahul Ioanichie, având o prefaţă semnată de arhiepiscopul Arstoboulos al Kiriacopolei.

Prin această moştenire, Cuviosul se dovedeşte a fi un mare trăitor al credinţei, o reală personalitate duhovnicească şi un îndrumător plin de înţelepciune sfântă pe calea mântuirii, ridicat din neamul nostru românesc. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândurile sfinţilor, în anul 1992, sub numele de Sfântul Ioan cel Nou de la Neamţ (Hozevitul), având ca zi de prăznuire data trecerii sale la cele veşnice, 5 august.

Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul) este unul dintre cei mai recenţi sfinţi din Biserica Ortodoxă Română, cu metania din Mănăstirea Neamţ, care s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, atât pe valea Iordanului, cât şi în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de vieţuire în Hristos în era contemporană.
Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credinţă şi de vieţuire creştinească, înscriindu-l în calendarul ortodox la data de 5 august.

Zidul Plangerii

Cunoscut si sub numele de Zidul Vestic, reprezinta singura portiune care s-a pastrat din cel de-al doilea templu, distrus de romani in anul 70. Evreii se roa­ga si plang aici pentru distrugerea templului care, vreme de o mie de ani, a fost centrul lor religios. Mai multe ritualuri sacre se desfasoara in mod obisnuit in preajma Zidului Plangerii. Lunea si joia are loc un ceremonial prin care baietii ajunsi la varsta de 13 ani primesc majoratul, iar vineri seara e celebrata sosirea sabatului. Cel mai important eveniment are loc in ziua de 9 aprilie, cand se comemoreaza distrugerea celor doua temple.

Biserica Nativitatii

Curtea pavată din faţa bazilicii a fost amenajată de cruciaţi pe locul unde se afla atriumul cu colonade al bisericii.
Faţada bazilicii lui Iustinian avea trei porţi; două au fost zidite, dar sunt vizibile urmele. Poarta centrală a fost micşorată o dată de cruciaţi şi încă o dată de mameluci sau de turci pentru ca spărgătorii să nu poată intra călare s-au cu căruţe în bazilică. Intrarea este atât de joasă încât accesul nu este posibil fără să te încovoi.


La intrarea în bazilică, pe stânga, o uşă joasă duce spre atriumul bisericii franciscane Sfânta Ecaterina.
Patru rânduri de coloane din piatră împart bazilica în cinci naosuri. Coloanele monolitice făceau parte probabil din bazilica lui Constantin; pe partea superioară a coloanelor cruciaţii au pictat chipuri de sfinţi în stil oriental. De asemenea în unele puncte, sub nivelul actualei pardoseli din epoca lui Iustinian, se poate vedea pardoseala bazilicii lui Constantin cu mozaicurile respective. De o parte şi de alta a presbiteriului grec se găsesc cele două intrări la grotă în forma în care au fost amenajate de cruciaţi.
La intrarea în bazilică, pe partea dreaptă, se află cristelniţa octogonală pe care constructorii bazilicii lui Iustinian au aşezat-o lângă altar. Biserica, în structura sa, îşi păstrează toată frumuseţea şi nobleţea primordială. Modul în care a fost amenajat interiorul de către greci după un cutremur de pământ şi un incendiu din secolul trecut lasă impresia melancolică, după cum se exprimă un autor modern, a unui pom de Crăciun uscat şi despuiat.

Grota Naşterii Domnului

Grota în care tradiţia creştină comemorează naşterea lui Cristos are lungimea de 12 m iar lăţimea şi înălţimea de 3 m.
„În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea lui Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David–să se înscrie împreună cu Maria, soţia lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi l-a născut pe Fiul ei cel întâi născut, l-a înfăşat în scutece şi l-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Lc 2,1-7).


În peretele din fundul peşterii se află o uşă care se deschide numai în timpul procesiunii franciscanilor. Ea pune în legătură Grota Naşterii Domnului cu o galerie de alte grote. Sfântul Ieronim, care îşi instalase locuinţa într-una din aceste grote, spune că îi auzea pe creştinii care se rugau în grota Naşterii Domnului. Într-o predică de Crăciun el regretă că ieslea originală a fost înlocuită: „Ah, dacă aş putea să văd acea iesle în care a zăcut Domnul! Acuma noi, cu intenţia de a-l onora pe Cristos am luat-o pe cea de pământ şi am pus una de argint; dar pentru mine cea care a fost luată este mai preţioasă. Aurul şi argintul sunt pentru păgâni; pentru credinţa creştină se potriveşte această iesle de pământ. Îl admir pe Domnul care, deşi era Creatorul lumii, nu s-a născut în aur şi argint, dar pe lut”.
Pereţii grotei, înnegriţi de fumul lumânărilor sunt căptuşiţi cu panouri de azbest ca măsură de apărare împotriva incendiului. În dreapta, cum priveşti spre altarul Naşterii, este mica grotă a magilor cu un altar în faţa ieslei; e singurul loc unde latinii pot celebra sfânta Liturghie.