Drumul Crucii

Fiul lui Dumnezeu este judecat pentru păcatele noastre. ,,Au adus pe Iisus de la Caiafa în pretoriu. Şi era dimineaţă. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze şi să poată mînca Paştile. Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: ce acuzaţie aduceţi împotriva Omului acestuia? Ei au răspuns şi i-au zis: Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu l-am fi dat în mîinile tale. Atunci Pilat le-a zis: Luaţi-l voi şi judecaţi-L după Legea Voastră. Nouă nu ne este îngăduit să omorîm pe nimeni, i-au zis iudeii…“ (Ioan 18, 28-31) Principala acuză adusă de către arhiereii iudei a fost: ,,El trebuie să moară pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu…“ (Ioan 19, 7) Pilat nu i-a găsit nicio vină şi le-a propus să-l elibereze deoarece aceştia aveau un obicei ca de Paşti să le slobozească un întemniţat. Ei l-au cerut pe Baraba care era un criminal. Sătul de gloatele nebune care zbierau ,,Răstigneşte-L“, Pilat s-a spălat pe mîini şi L-a dat în mîinile lor: ,,Dar ei au strigat: ia-L, ia-L, răstigneşte-L! Să răstignesc pe Împăratul vostru? le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: «N-avem împărat decît pe Cezarul». Atunci l-a dat în mîinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Iisus şi L-au dus să-L răstignească“. (Ioan 19, 15-16)

 

 Iisus ia crucea pe umeri
 
Iisus primeşte Crucea pe umeri după o noapte de bătăi şi batjocură. ,,Iar ostaşii au adus pe Iisus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta. L-au îmbrăcat cu purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-L salute: Plecăciune Împăratul Iudeilor! Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi i se închinau. După ce şi-au bătut, astfel, joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus afară ca să-L răstignească“ (Marcu, 15, 16-20)

Iisus cade întîia oară sub povara Crucii
Soldaţii romani pun partea transversală a Crucii în spatele lui Iisus. Este grea. Plin de răni şi extenuat, cade, dar ostaşii îi pun din nou Crucea în spate şi Îl biciuie. Rănile îi sînt adînci. Bucăţi din carne îi sar la lovirea biciurilor de tortură. Aveau plumb în vîrf pentru ca supliciul oricărui condamnat să fie din cale afară de greu. Funiile cu care Crucea i-a fost legată în spate îi fac răni, de asemenea. Trupul Său devine numai rană.

Iisus întîlneşte pe Maica Sa îndurerată
Maria află că Fiul ei este dus la moarte de la celelalte femei care l-au însoţit pe Iisus în viaţa sa publică. Aleargă să-L întîmpine. Ar vrea să-L îmbrăţişeze, dar soldaţii brutali nu o lasă să se apropie de El. Privirile li se întîlnesc o clipă. Se privesc în ochi cu durere şi îşi unesc inimile în suferinţă pentru întreaga umanitate.

Simon din Cirene ajută pe Iisus să-şi ducă Crucea
Iisus este din ce în ce mai slăbit. Romanii se tem că va muri din cauza rănilor înainte de execuţie şi-l obligă pe un ţăran din Cirene să-i ducă crucea. ,,Pe cînd ieşeau, au găsit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă Crucea lui Iisus“ (Matei 27, 32)

Veronica şterge faţa lui Iisus
 
În mulţime era o femeie care se numea Veronica. Iisus o priveşte duios. Inima ei este străpunsă de iubire şi de suferinţă. Aleargă la El şi îi şterge faţa plină de răni cu o maramă. Chipul Său se întipăreşte pe pînză. Prima icoană. Faţa dumnezeiască a Mîntuitorului transfigurată de suferinţă.

Iisus cade a doua oară sub povara Crucii
La un anumit loc, Simon lasă Crucea care este pusă iar în spatele lui Iisus. Face cîţiva paşi şi cade a doua oară. Este ridicat de soldaţi şi pus să o ducă din nou. Nu mai poate. Este batjocorit şi bătut mereu.

Iisus mîngîie femeile care plîng
Femeile care mergeau în urma lui izbucnesc în plîns. El se întoarce spre ele şi le spune: ,,Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe Mine, ci plîngeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri. Căci, iată, vor veni zile cînd se va zice: Ferice de cele sterpe, de pîntecele care n-au născut şi de sînii care n-au alăptat! Atunci vor începe să zică munţilor: Cădeţi peste noi! şi dealurilor: Acoperiţi-ne!“ (Luca 23, 28-30)

Iisus cade a treia oară sub povara Crucii
Crucea devine ca un munte de plumb în spatele lui Iisus. Îl covîrşeşte cu totul. În fond avea doar un trup omenesc. În asta constă splendoarea creştinismului: Dumnezeu a luat un trup slab să sufere în el pentru noi. Omul suferinţei simte cum încheieturile mîinilor îi pleznesc, ochii stau
să-i sară din orbite. Se prăbuşeşte a treia oară privind Cerul.

Iisus este dezbrăcat de haine 
Condamnaţii ajung la Golgota. Iisus este împreună cu doi tîlhari. Crucea sa este pusă jos. Se sapă groapa în care avea să fie împlîntată. Este dezbrăcat de haine. Din trupul încărcat de răni pentru păcatele oamenilor ţîşneşte sîngele ca dintr-un izvor. Hrănitorul făpturii stă dezbrăcat şi ruşinat aşteptîndu-şi osînda ca un tîlhar de rînd.

Iisus este răstignit pe cruce

Iisus este culcat pe Cruce, în mîini şi picioare i se bat piroane colţuroase. Sîngele curge din plin, El suferă cumplit, dar nu zice nimic. Nu scoate niciun zgomot. Era timpul tăcerii.

Iisus moare pe cruce
Crucea este ridicată. ,,…Şi răstignindu-L, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. Cînd L-au răstignit era ceasul al treilea. Deasupra Lui era inscripţia cu vina Lui: Împăratul iudeilor. Împreună cu El au răstignit doi tîlhari: unul la dreapta Lui şi altul la stînga Lui. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: A fost pus în numărul celor fărădelege“. (Marcu 15, 24-28)

Iisus este coborît de pe cruce
 
După moartea Sa, şi zdrobirea fluierelor picioarelor celor doi tîlhari, cele trei trupuri au fost date jos de pe Cruce. Trupul lui Hristos a fost aşezat pe Piatra Durerii sau Piatra Ungerii. Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să ia trupul lui Iisus. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Iisus. Şi Nicodim, care, la început, venise la Iisus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de smirnă şi de aloe. „Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în fîşii de pînză de in cu miresme, după cum au obicei iudeii să înmormînteze“. (Ioan 19, 38-40)

Iisus este înmormîntat
 
Iisus este îngropat într-un mormînt pe care-l avea Iosif din Arimateea. ,,…Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pînză curată de in şi L-a pus într-un mormînt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormîntului şi a plecat“. (Matei 27, 59-60)

Biserica Sfantului Mormant

Locul cel mai venerat de catre lumea crestina e Biserica Sfantului Mormant. In anul 324, Elena, mama imparatului Constantin, descopera ingropata in acest loc crucea rastignirii lui Iisus si, doi ani mai tarziu, imparatul Constantin incepe ridicarea bisericii. Va fi distrusa de persi, refacuta de cruciati. In interiorul bisericii se afla mai multe capele ortodoxe, armene si catolice. Mormantul lui Iisus e o capela greceasca. Din aprilie si pana in septembrie, biserica e deschisa intre orele 5 si 21. In restul anului, e deschisa intre orele 4 si 19. Un orar strict reglementeaza succesiunea serviciilor religioase ale ortodocsilor, catolicilor si armenilor in biserica. Impresionanta e desigur slujba de Pasti. A ramas pana astazi un mister aprinderea luminii in timpul slujbei grecesti de Inviere, cand torta tinuta de preotul oficiant pare sa se aprinda singura din chiar locul mormantului lui Iisus.


In varful muntelui se afla piatra de unde, potrivit traditiei evreiesti, a inceput crearea lumii. Se crede, de asemenea, ca aici se afla stanca pe care Avraam a vrut sa-si sacrifice fiul, pe Isaac. Muntele e si locul din care Mohamed s-a ridicat la cer, unde i-a intalnit pe cei sase oameni importanti (printre care Adam, Abraham si Iisus).
Pe poarta prin care se face accesul in Biserica Sfantului Mormant sunt doua inscriptii adresate pelerinilor „ …. Inchinatorule intra intru bucuria Domnului , in centrul plin de lumina „ si „ Intrati in curtile Domnului , in mormantul datator de viata, unde salasluieste Harul si stapaneste lumina cea binecuvantata”
Coloanele albe din stanga intrarii sunt fisurate in partea de jos , se spune ca intr-un an credinciosii ortodocsi neavand cu ce sa achite taxele impuse de turci pentru intrarea in Sfantul Mormant au stat afara pentru a primi din cer Sfanta Lumina . Atunci lumina dumnezeiasca care coboara in fiecare an in Sambata Mare la Sfantul Mormant , a lovit aceste coloane lasand aceste urme vizibile si astazi.

Piatra Ungerii
La numai cativa metri de la intrarea in biserica este Piatra Ungerii , o lespede din piatra rosiatica care marcheaza locul unde Iosif din Arimateea si Nicodim au asezat trupul Domnului dupa ce l-au coborat de pe cruce. Deasupra placii de marmura atarna mai multe candele , toti credinciosii care ajung in acest loc se roaga la locul unde a fost infasurat cu arome si giulgiu trupul neinsufletit al lui Isus. Pe mozaicul din fata este prezentat in culori vii acest eveniment cutremurator.
Golgota este altarul jertfei mantuitoare
La intrarea in Biserica spre rasarit se inalta o stanca incadrata astazi intr-un paraclis spatios cu doua altare . Acest paraclis este zidit pe piatra Muntelui Golgota , pe locul in care se gasea crucea pe care a fost rastignit Isus Hristos. In dreapta crucii se afla primul altar si marcheaza locul unde Isus a fost dezbracat de hainele Sale si pironit in cuie pe lemnul crucii.
In centrul altarului principal numit Sfanta Golgota este fixata in crapatura stancii o cruce care ne aminteste de rastignirea Domnului . Prin panourile protectoare ale stancii laterale se poate vedea si astazi stanca inrosita de singele lui Hristos care s-a scurs de pe piatra Golgotei spre capatana lui Adam, parintele neamului omenesc al carui pacat a fost rascumparat cu sangele lui Hristos.

Cuviclionul sau Sfantul Mormant
In partea de apus a Bisericii se afla Sfantul Mormant in mijlocul unui spatiu circular acoperit de o cupola uriasa sustinuta de coloane din piatra. Sub centrul acestei uriase cupole este Cuviclionul( camara sau tezaur imparatesc) cu forma unui mormant ebraic vechi.La intrarea in mormant in partea dinspre rasarit se afla Icoana Invierii Domnului cu inscripria „ Invierea lui Hristos vazand sa ne inchinam, Sfantul Domnului Isus…” iar in partea superioara alte inscriptii „ Toti credinciosii sa se inchine tie mormant primitor de viata, ca a fost ingropat in tine si a inviat cu adevarart Hristos Dumnezeu” si „ Cei care negati invierea trupurilor, intrand in mormantul lui Hristos , invatati ca a murit si a inviat di nou, trupul Datatorului de Viata, spre incredintarea invierii celei de pe urma , in care nadajduim”
In fata acestuia atarna numeroase candele.
Cuviclionul este o constructie micuta sub forma dreptunghiulara si are doua incaperi . intrand pe o usa joasa in primul spatiu din interior ajungem in Capela Ingerului
In interiorul acesteia se afla un prestol peste care sta o piatra sub forma patrata. Aceasta piatra este protejata de un geam si si este o bucata din piatra care a fost asezata la usa mormantului lui Hristos. La dreapta si la stanga in pereti sunt doua nise circulare care comunica cu exteriorul . Prin acestea in Sambata Mare de dinaintea Sfintelor Pasti , Patriarhul Ierusalimului scoate cate o torta aprinsa cu sfanta lumina care coboara din cer pentru a o imparti multimii credinciosilor care asteapta afara.
In cea de-a doua incapere a Cuviclionului se afla incaperea numita Sfantul Mormant . Intrarea in aceasta incapere se face pe o usa mica si joasa prin care patrunde doar un singur credincios . In dreapta se afla o lespede din marmura alba care protejeaza locul funerar in care a fost asezat trupul mort al lui Isus, care dupa trei zile a inviat . Milioane de oameni au rostit rugaciuni in acest loc impletite cu lacrimi de durere, multumire sau de speranta. Incaperea permite doar catorva credinciosi sa stea deodata inauntru in timp ce altii asteapta in rugaciune in Capela Ingerului iar altii in jurul Cuviclionului in biserica mare . Inchinarea credinciosilor la Sfantul Mormant este supravegheata in permanenta de catre un calugar ortodocs pentru a se evita imbulzeala.
Biserica Invierii se afla in centru complexului bisericesc si apartine in exclusivitate ortodocsilor.
In mijlocul bisericii se afla un sfesnic special , care marcheaza dupa Sfintele Scripturi centrul geografic si spiritual al pamantului , mai este numit si buricul pamantului.
Sub aceeasi rotonda imensa a Sfantului Mormant se afla si alte altare crestine la sud altarul armenilor, la apus altarul coptilor iar spre nord capela catolicilor.
Urcand cateva trepte ajungem intr-o alta capela catolica undetraditia spune ca Mantuitorul s-a aratat Sfintei Fecioare Maria dupa inviere.

Altarul inchisorii lui Isus
Culoarul care inconjoara Cuviclionul si Biserica Invierii continua din acest loc spre rasarit pana la un mic altar construit peste locul in care soldatii romani l-au pazit pe Isus inainte de a fi rastignit.In pardoseala se afla o lespede de piatra cu doua orificii in care erau introduse picioarele celor condamnati si leeegggate cu lanturi. Sfanta Fecioara Maria a stat aici aproape de Isus impreuna cu alte femei evlavioase. Sfarsita de durerea si umilinta indurata de Isus Maica Domnului a lesinat, acest loc este marcat de o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni, multi crestini o numesc si Icoana Maicii Domnului care clipeste pentru ca in Icoana Maica Domnului inchide si deschide usor ochii.
Altarul Sfantului Loghin este locul unde soltatii romani au omorat un sutas roman cu numele Loghin , care era un fel de superior al soldatilor insarcinat cu supravegherea rastignirii lui Isus. Miscat profund de ceea ce a vazut acesta a marturisit inaintea tuturor caci „cu adevarat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta”, el fiind decapitat pentru aceasta marturisise , capul sau fiind aruncat la graopa cu gunoi a orasului.
O femeie oarba descopera capul Sfantului si primeste indata vindecare, astfel Sfantul Loghin este primul martir si marturisitor al credintei crestine.
Altarul Impartirii Vesmintelor- este foarte aproape de Golgota, in acest loc soltatii romani au dat cu zarurile pentru camasa lui Isus .

Paraclisul Cununii de Spini
Se afla in imediata apropiere a rastignirii , in centrul paraclisului este un stalp de granit incadrat sub o sfanta masa de marmura. Pe aceasta coloana rupta traditia spune ca a fost asezat Domnul in Pretoriu , cand soldatii romani i-au pus pe cap coroana cu spini.
Credinciosii isi alipesc urechea de sfanta masa care incadreaza stalpul de granit si pot auzi sunetul suferintelor. Multi crestini aud aici loviturile biciului precum si bataile ciocanului care au batut cuiele in mainile si picioarele lui Isus.

Paraclisul aflarii Sfintei Cruci
Intre paraclisul Cununii de Spini si acela al Impartirii Hainelor se afla un culoar care coboara in partea de rasarit a Muntelui Golgota , in vechime aici erau cisterne de acumulare a apei sapate in piatra, in acest loc a fost aruncata crucea lui Isus dupa rastignire impreuna ce cele ale talharilor

Manastirea Hozeva Sfântul Ioan cel Nou de la Neamţ (Hozevitul)

Cunoscut şi sub numele de Ioan Iacob Hozevitul, sau Sf. Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ acest Cuvios a fost odrăslit în binecuvântatul pământ al Moldovei. El s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, care pe atunci făcea parte din comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi (actualmente comuna Păltiniş, jud. Botoşani), şi a primit din Botez numele de Ilie. Părinţii săi, Maxim şi Ecaterina Iacob, erau ţărani simpli, dar foarte credincioşi.

Încă de timpuriu, Ilie va rămâne orfan, deoarece mama sa va muri la puţin timp după naştere, iar tatăl său, primind ordin de concentrare, va pleca la război, unde îşi va da viaţa pentru patrie. În această situaţie. Ilie va fi crescut de bunica sa, Maria Iacob, care îl va învăţa credinţa şi evlavia, şi îl va deprinde cu rugăciunea şi cu slujbele bisericeşti.

În 1920, copilul Ilie va intra la şcoala din satul natal, unde va învăţa exemplar şi îşi va hrăni sufletul cu scrierile cărţilor sfinte. În 1924, bunica va trece la cele veşnice, lăsându-l pe Ilie în grija feciorului ei mai mare, Alecu, în familia căruia copilul va continua să primească aceeaşi educaţie creştinească. Moartea bunicii va lăsa o amprentă de neşters în sufletul viitorului ieromonah, dovadă în acest sens fiind şi poeziile Dorul bunicii şi În braţele părinteşti.

În 1923, tânărul Ilie va absolvi cu rezultate foarte bune bacalaureatul, la Cozmeni-Cernăuţi, fiind apreciat de către profesorii săi de limba română. Datorită acestor merite deosebite la învăţătură, rudele apropiate s-au gândit să-l trimită pe tânărul Ilie la facultatea de Teologie de la Cernăuţi. Având însă o fire profund religioasă şi un puternic îndemn interior, acesta va alege viaţa monahală, astfel că la data de 15 august 1933, prăznuindu-se Adormirea Maicii Domnului, la vârsta de 20 ani, tânărul Ilie va intra în mânăstirea Neamţ. Aici va fi rânduit cu ascultare la infirmerie şi la biblioteca mânăstirii. Însă tânărul Ilie era nemulţumit de putinele eforturi călugăreşti care le făcea, aşa că face cerere de plecare la Locurile Sfinte. Această cerere nu-i va fi luată în considerare, pe motiv că nu satisfăcuse stagiul militar.

Datorită calităţilor sale, stareţul mânăstirii îl va trimite pe tânărul Ilie la Bucureşti, pentru a urma Facultatea de Medicină. După terminarea studiilor, Tânărul Ilie nu se va reîntoarce la Neamţ, ci va vizita aşezămintele monahale din Oltenia, printre care şi mânăstirea Turnu, unde va sta până când va fi încorporat. Este de remarcat faptul că deşi va sta puţin aici, râvnitorul frate va impresiona pe toţi, prin comportamentul său exemplar.

După satisfacerea stagiului militar, tânărul Ilie se reîntoarce la Neamţ, având aceleaşi ascultări, în timpul cărora se arată a fi blând, ascultător şi smerit. Având şi ascultarea de bibliotecar, tânărul frate va descoperi comorile de învăţătură ale scrierilor Sfinţilor Părinţi, pe care le va studia cu multă stăruinţă.

La 8 aprilie 1936, în Miercurea Sfintelor Patimi, tânărul Ilie va fi tuns în monahism, de către stareţul de atunci al mânăstirii, arhim. Valerie Moglan, naş şi părinte duhovnicesc fiind ierom. Ioachim Spătaru, egumenul schitului Pocrov-Neamţu. După rânduială, numele îi va fi schimbat în Ioan, nume care îl va purta tot restul vieţii sale pământeşti, cu evlavie şi smerenie.

În scurta perioadă pe care o va mai petrece la Neamţ, Cuviosul Ioan va primi diverse ascultări: intendent de stăreţie, bibliotecar şi profesor de română la Şcoala monahală, în care se pregăteau fraţii începători. În toamna anului 1936 însă, plin de dorinţa desăvârşirii, Cuviosul Ioan va pleca spre Ţara Sfântă, împreună cu doi monahi, Claudie Derebreanu şi Damaschin Ignat, costul călătoriei fiind suportat de Cuviosul Ioan, din moştenirea rămasă de la părinţi. După ce a vizitat cele mai importante localităţi biblice de aici, Cuviosul Ioan se va retrage într-o peşteră din pustia Iordanului, unde va sihăstri aici timp de doi ani. După această perioadă de timp, Cuviosul se va închinovia în mănăstirea Sf. Sava, unde mai vieţuiau 5 călugări români, printre care ierom. Ignatie Rădulescu, ierod. Veniamin Trifan şi monahul Ştefan. Prezenţa românilor în aceste locuri nu însemna altceva decât continuarea unei îndelungate tradiţii, fiind cunoscute relaţiile străvechi ale poporului român cu Ţara Sfântă, încă din sec. XVI-XVII.

Aici, Cuviosul Ioan se va nevoi timp de 8 ani, întrecând pe mulţi în ostenelile călugăreşti, cu aspra sa vieţuire. Va îndeplini aici ascultările de paraclisier, bibliotecar, ajutor de econom, apoi cea de infirmier, fiind foarte apreciat pentru dragostea şi mila cu care îi îngrijea pe bolnavi, indiferent de starea lor religioasă sau socială. A învăţat repede limba greacă şi a început să exploreze comorile de teologie din scrierile aflate în biblioteca mânăstirii. Astfel, ziua se afla la infirmerie, iar noaptea o dedica rugăciunii, citirii şi traducerii din scrierile Sfinţilor părinţi, uneori şi compunerii de versuri, talent pe care îl avea încă din copilărie. Aici, la Sf. Sava, Cuviosul Ioan a desăvârşit lucrarea cea de taină a rugăciunii lăuntrice, despre care va scrie câteva pagini folositoare creştinilor.

Între anii 1939-1940, Cuviosul Ioan va petrece în pustiul Qumran şi într-o peşteră din apropierea Mării Moarte, împreună cu alt călugăr român. Aici va întâlni pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a fost ucenic credincios până la sfârşitul vieţii sale. Din cauza războiului, între 1940-1941, Cuviosul Ioan va pătimi într-un lagăr de pe Muntele Măslinilor, după care se va reîntoarce la mânăstirea Sf. Sava.

Desigur că ar fi rămas la mânăstirea Sf. Sava până la moarte, deoarece aici avea liniştea mut dorită. Însă superiorul Bisericii Ortodoxe Române de la Ierusalim, arhim. Victorin Ursache, în prezent arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America şi Canada a propus Patriarhiei Române hirotonirea întru preot a monahului Ioan Iacob şi numirea sa ca egumen al schitului românesc de la Iordan, cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul.

Va fi hirotonit diacon în 1974, în biserica Sfântului Mormânt, de către arhiepiscopul Epifanie al Filadelfiei, după care, tot aici, va fi hirotonit şi preot.

Vreme de 6 ani (1947-1952), Cuviosul Ieroschinomah Ioan Iacob va păstori schitul românesc de la Iordan cu multă evlavie şi pricepere gospodărească. Aici va construi mai multe chilii lângă biserică, atât pentru monahi, cât şi pentru pelerini, dar va săvârşi şi sfintele slujbe în limba română, transformând astfel schitul într-o oază românească (despre acesta va vorbi în poezia sa Singura mângâiere românească) Totodată, va continua scrierea de versuri şi de pagini de învăţătură, prin acestea dovedindu-şi calităţile sale duhovniceşti desăvârşite. Trebuie să menţionăm faptul că pentru Cuviosul Ioan, poezia era expresia simţirii celei mai adânci a dorului românesc, lucru observat pe deplin şi în poezia Scântei din inimă.

În anul 1952, împreună cu ucenicul său, Ioanichie, se va retrage în pustiul Hozeva, la mânăstirea Sfântul Gheorhge Hozevitul, iar în anul următor, vor vieţui într-o peşteră din apropiere, numită Chilia Sfânta Ana, unde vor rămâne până la sfârşitul vieţii Cuviosului Ioan. Peştera era cu totul izolată, comunicarea cu exteriorul făcându-se prin scrieri şi prin intermediul ucenicului său, care trebuia să urce o scară foarte abruptă, peştera fiind situată la 7 metri deasupra cursului văii pârâului Hozeva. Viaţa Cuviosului în această peşteră era foarte aspră, cu posturi îndelungate şi cu privegheri de toată noaptea. Mâncarea lui era o dată pe zi, pesmeţi, măsline, smochine şi apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având drept pernă o piatră. În sărbători mari şi în posturi, Cuviosul săvârşea Sf. Liturghie, în paraclisul peşterii, unde se împărtăşea cu Sf. Taine.

Astfel vieţuind, în data de 5 august 1960, în vârstă de 47 de ani, Cuviosul Ioan îşi va încredinţa sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat în peştera în care a vieţuit în ultima parte a vieţii sale, de către egumenul mânăstirii Sf. Gheorghe Hozevitul. Aici trupul Cuviosului se va odihni timp de 20 de ani, după care mormântul său a fost deschis cu intenţia ca osemintele să fie mutate în osuarul de obşte, potrivit tradiţiei locale. Însă cei prezenţi la acest eveniment au constata cu mirare că trupul Cuviosului era cu totul nevătămat de stricăciune, răspândind împrejur bună mireasmă. la cererea obştii mânăstirii Sf. Gheorghe Hozevitul, patriarhul Benedict al Ierusalimului a îngăduit strămutarea moaştelor Cuviosului Ioan în biserica mânăstirii, alături de moaştele Sfinţilor Ioan Hozevitul şi Gheorghe Hozevitul.

Mare nevoitor în cele ale desăvârşirii, fiu credincios al Bisericii Ortodoxe, mărturisitor al credinţei străbune, Cuviosul Ioan s-a dovedit a fi şi un rodnic poet creştin, în acest sens poeziile sale fiind culese şi publicate în 2 volume, în 1968-1970, sub titlul Hrană duhovnicească, volume ce mai cuprind şi traduceri ale sale din operele Sfinţilor Părinţi. Aceste volume au apărut cu purtarea de grijă a ucenicului Cuviosului, monahul Ioanichie, având o prefaţă semnată de arhiepiscopul Arstoboulos al Kiriacopolei.

Prin această moştenire, Cuviosul se dovedeşte a fi un mare trăitor al credinţei, o reală personalitate duhovnicească şi un îndrumător plin de înţelepciune sfântă pe calea mântuirii, ridicat din neamul nostru românesc. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândurile sfinţilor, în anul 1992, sub numele de Sfântul Ioan cel Nou de la Neamţ (Hozevitul), având ca zi de prăznuire data trecerii sale la cele veşnice, 5 august.

Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul) este unul dintre cei mai recenţi sfinţi din Biserica Ortodoxă Română, cu metania din Mănăstirea Neamţ, care s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, atât pe valea Iordanului, cât şi în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de vieţuire în Hristos în era contemporană.
Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credinţă şi de vieţuire creştinească, înscriindu-l în calendarul ortodox la data de 5 august.

Zidul Plangerii

Cunoscut si sub numele de Zidul Vestic, reprezinta singura portiune care s-a pastrat din cel de-al doilea templu, distrus de romani in anul 70. Evreii se roa­ga si plang aici pentru distrugerea templului care, vreme de o mie de ani, a fost centrul lor religios. Mai multe ritualuri sacre se desfasoara in mod obisnuit in preajma Zidului Plangerii. Lunea si joia are loc un ceremonial prin care baietii ajunsi la varsta de 13 ani primesc majoratul, iar vineri seara e celebrata sosirea sabatului. Cel mai important eveniment are loc in ziua de 9 aprilie, cand se comemoreaza distrugerea celor doua temple.

Biserica Nativitatii

Curtea pavată din faţa bazilicii a fost amenajată de cruciaţi pe locul unde se afla atriumul cu colonade al bisericii.
Faţada bazilicii lui Iustinian avea trei porţi; două au fost zidite, dar sunt vizibile urmele. Poarta centrală a fost micşorată o dată de cruciaţi şi încă o dată de mameluci sau de turci pentru ca spărgătorii să nu poată intra călare s-au cu căruţe în bazilică. Intrarea este atât de joasă încât accesul nu este posibil fără să te încovoi.


La intrarea în bazilică, pe stânga, o uşă joasă duce spre atriumul bisericii franciscane Sfânta Ecaterina.
Patru rânduri de coloane din piatră împart bazilica în cinci naosuri. Coloanele monolitice făceau parte probabil din bazilica lui Constantin; pe partea superioară a coloanelor cruciaţii au pictat chipuri de sfinţi în stil oriental. De asemenea în unele puncte, sub nivelul actualei pardoseli din epoca lui Iustinian, se poate vedea pardoseala bazilicii lui Constantin cu mozaicurile respective. De o parte şi de alta a presbiteriului grec se găsesc cele două intrări la grotă în forma în care au fost amenajate de cruciaţi.
La intrarea în bazilică, pe partea dreaptă, se află cristelniţa octogonală pe care constructorii bazilicii lui Iustinian au aşezat-o lângă altar. Biserica, în structura sa, îşi păstrează toată frumuseţea şi nobleţea primordială. Modul în care a fost amenajat interiorul de către greci după un cutremur de pământ şi un incendiu din secolul trecut lasă impresia melancolică, după cum se exprimă un autor modern, a unui pom de Crăciun uscat şi despuiat.

Grota Naşterii Domnului

Grota în care tradiţia creştină comemorează naşterea lui Cristos are lungimea de 12 m iar lăţimea şi înălţimea de 3 m.
„În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea lui Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David–să se înscrie împreună cu Maria, soţia lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi l-a născut pe Fiul ei cel întâi născut, l-a înfăşat în scutece şi l-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Lc 2,1-7).


În peretele din fundul peşterii se află o uşă care se deschide numai în timpul procesiunii franciscanilor. Ea pune în legătură Grota Naşterii Domnului cu o galerie de alte grote. Sfântul Ieronim, care îşi instalase locuinţa într-una din aceste grote, spune că îi auzea pe creştinii care se rugau în grota Naşterii Domnului. Într-o predică de Crăciun el regretă că ieslea originală a fost înlocuită: „Ah, dacă aş putea să văd acea iesle în care a zăcut Domnul! Acuma noi, cu intenţia de a-l onora pe Cristos am luat-o pe cea de pământ şi am pus una de argint; dar pentru mine cea care a fost luată este mai preţioasă. Aurul şi argintul sunt pentru păgâni; pentru credinţa creştină se potriveşte această iesle de pământ. Îl admir pe Domnul care, deşi era Creatorul lumii, nu s-a născut în aur şi argint, dar pe lut”.
Pereţii grotei, înnegriţi de fumul lumânărilor sunt căptuşiţi cu panouri de azbest ca măsură de apărare împotriva incendiului. În dreapta, cum priveşti spre altarul Naşterii, este mica grotă a magilor cu un altar în faţa ieslei; e singurul loc unde latinii pot celebra sfânta Liturghie.

Mormantul Maicii Domnului

Mormântul Maicii Domnului din Israel este așezat la poalele Muntelui Măslinilor, aceasta este o biserică semi-îngropată în pământ, în formă de cruce. Intrarea în biserică se face prin coborârea unor trepte până jos, unde se află mormântul Maicii Domnului.Detaliul care miră turistul aflat pentru prima dată în acel loc este numărul impresionant de candele: peste 500. Jumătate aparțin ortodocșilor, iar jumătate copților. Candelele sunt străjuite de un minunat candelabru, donație din partea românilor, ce fascinează prin multitudinea culorilor.


Lăcașul a fost construit de Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, între anii 325-337. Distrusă de perși în 614, biserica este rezidită în forma de astăzi, de cruciați, în secolul al IX-lea. A urmat o succesiune de distrugeri și rezidiri ale bisericii, dar cripta Maicii Domnului a fost cruțată, inclusiv musulmanii purtând un respect deosebit pentru Maica Domnului, „mama profetului Iisus”. Anul 1757 aduce mormântul Maicii Domnului în posesia Bisericii Ortodoxe, iar săpăturie arheologice din 1972 confirmă autenticitatea mormântului.

Icoana Maicii Domnului – Ierusalimița, apărătoarea Ierusalimului
Tot în această biserică, în spatele mormântului Maicii Domnului, se află icoana Maicii Domnului, Ierusalimița, numită și „apărătoarea Ierusalimului”. Conform ghidului bisericii, icoana a săvârșit nenumărate minuni, nu doar în Israel, ci și în alte țări prin care a fost dusă, ca Bulgaria sau Grecia.
Acum aproape 250 de ani, la Mănăstirea Maria Magdalena din apropierea acestei biserici, trăia o maică Tatiana, care picta. Într-o noapte I se arată, în vis, o femeie care îi spune: „Vreau să mă zugrăvești pe lemn, precum m-a zugrăvit Sfântul Apostol Luca”. Aceasta nu era alta decât Maica Domnului. Tatiana îi relatează maicii starețe întâmplarea, dar aceasta o liniștește, punând visul pe seama oboselii. Așa că o conduce la chilie, unde, alături de Tatiana, o găsește pe femeia din vis, zugrăvită pe lemn și vorbindu-le: „Vreau să stau în casa mea, în Grădina Ghetsimani, lângă mormântul meu”. Văzând această minune, clericii au dus icoana în procesiune și au așezat-o la locul dorit de Maica Domnului.
În anul 1947, în Ierusalim au fost inundații atât de mari, încât apa a ajuns la fereastra bisericii. Se spune c,ă în momentul în care apa creștea, icoana a închis geamul bisericii (pe acolo intra apa) și s-a ridicat deasupra apei, stând așa până când apa a fost scoasă din biserică.
O altă minune la care a fost martor ghidul român al bisericii s-a petrecut în 1999, cu ocazia unor noi inundații. Și de această dată, icoana s-a ridicat și plutea deasupra apei, rămânând neudată. Pe măsură ce apa era scoasă, aceasta cobora tot mai jos, până când s-a așezat singură pe piedestal.

Raul Iordan – apa in care a fost botezat Hristos

În luna ianuarie creştinii săr­bătoresc Boboteaza, în amin­tirea evenimentului pe­trecut la râul Iordan, prin care Iisus Hristos a primit bo­tezul de la Sf. Ioan. Acesta este nu­mit Botezătorul deoa­rece şi până la apariţia Mân­tuitorului pe malul râului, el îi boteza pe iudei şi îi îndemna să-şi schimbe viaţa printr-o curăţire sufletească.

De atunci – de aproape 2000 de ani – pe malul Ior­danului are loc o procesiune la care participă mulţime mare de oameni. Vis à vis de malul israelian, pe pământul Ior­daniei, despărţiţi doar de râul (lat de vreo 10 m) care este şi graniţă, alte sute de creştini prăznuiesc Bo­boteaza cu mare entuziasm.
De Boboteaza se petrece Minunea  „întoarcerii Ior­danului”,  mo­ment în care se sfinţesc apele printr-o slujbă specială. De altfel, aghiazmă înseamnă chiar sfinţirea apei (din lb. grea­că), iar apa sfinţită atunci, numită şi „aghiazmă mare”, ţine vreme îndelungată.

Minunea norului de pe Muntele Tabor

În noaptea de 18 spre 19 august, pe Muntele Sfânt al Taborului, în momentul în care începe Sfânta Liturghie, coboară asupra Mănăstirii ortodoxe „Sfântul Prooroc Ilie” de aici un nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obişnuit. În momentul în care începe Privegherea, din vârful muntelui se vede pe cerul întunecat dinspre Nazaret, la o distanţă mare, o formaţiune noroasă portocalie ce vine aproape perpendicular spre biserică, unde rămâne până la miezul nopţii, sub forma unor limbi portocalii întunecate.
La momentul Heruvicului, norul luminos ajunge deasupra Taborului, capătă diferite forme, din el desprinzându-se fâşii, mingi rotunde, lunguieţe etc., ce ajung chiar deasupra turlei bisericii.

Fenomenul este perceput şi descris diferit de credincioşii pelerini, martori ai minunii. Ceea ce este relatat deopotrivă de toţi este faptul că în clipele acelea se răspândeşte în aer un extraordinar miros de tâmâie, care nu este însă tămâie de răşinoase, ci „o combinaţie de conifere orientale, cu tămâie naturală, din răşina pomului”.

Tenerife – insula primaverii eterne

Tenerife, numita si Insula Primaverii Eterne face parte din Arhipelagul Insulelor Canare, care apartin Spaniei, si se afla mai aproape de Africa decat de Europa, avand o clima perfecta tot timpul anului.

Loro Park

Loro Park

Tenerife pot spune ca este o destinatie de vacanta perfecta, dar si accesibila. Iata tot ce trebuie sa stii despre Tenerife… Aici vei gasi unica jungla din Europa, plaje vulcanice, peisaje care iti taie rasuflarea si trasee incredibile. Luxul complexelor hoteliere, splendoarea casinourilor si a salilor de concerte, culorile aprinse ale carnavalului, bucataria bogata a restaurantelor canare, atmosfera din cluburile de noapte, un adevarat paradis pentru iubitorii de shopping, posibilitati mari pentru o odihna activa si pentru sporturile acvatice – toate acestea lasa o impresie de neuitat în urma sejurului petrecut în aceste locuri.

Vremea in Tenerife

Vremea este perfecta tot timpul anului in Tenerife. Ceea ce nu se spune, de obicei, este faptul ca au si ei vreme mai putin „confortabila” in lunile noiembrie si ianuarie-februarie, cand temperaturile nu depasesc 22 de grade, iar noaptea scad destul de mult. Trebuie sa tii cont ca Insulele Canare sunt stapanite de vanturi puternice, care isi fac simtita prezenta pe tot parcursul anului, mai ales primavara si toamna tarziu. In perioada iulie-august este foarte cald, ziua termometrele indicand 28 de grade, ceea ce inseamna cam 35 pentru noi. Cea mai buna perioada, pe care o recomand, este septembrie-octombrie, dar si aprilie-iunie. In orice perioada a anului se poate inota in Oceanul Atlantic!

Despre Tenerife
Insula nu este foarte mare, insa este impartita in doua: partea de nord, „dedicata” localnicilor, care are o vreme putin mai racoroasa, dar si hoteluri mai ieftine si foarte frumoase, si partea de sud – locul distractiilor si „obiectivelor” turistice: baruri, hoteluri, restaurante, zoo, sporturi acvatice, terenuri de golf, etc.

Daca vrei sa te distrezi pe cinste alegi sudul, cu celebra Playa Las Americas, daca vrei liniste si relaxare, alege orasul din nord-vest, Puerto de la Cruz.
Restaurante si baruri: Tenerife are una dintre cele mai mari concentratii pe metru patrat de baruri si restaurante pe care le-ai vazut vreodata. E bizar cum pe o insula de dimensiuni relativ reduse poti gasi o varietate atat de mare de tipuri de bucatarii pentru toate gusturile.

Sa povestim si despre shopping:

Bulevardele largi din Santa Cruz de Tenerife – Calle El Castillo şi Calle Bethencourt Alfonso atrag cumpărătorii de dimineaţa şi până seara. Aici visele devin realitate, vei găsi magazine ale designerilor, buticurile şic ale artizanilor locali şi branduri sonore cum ar fi Zara şi BananaRepublic
Unul dintre mall-urile faimoase, o ramură a celebrului El Corte Inglés se află aproape de Maritime Park, care te va tenta cu preturile bune la haine , idei de cadouri, un supermarket şi o cafenea cu vederi impresionante spre ţărm.

O altă ramură a celebrului El Corte Inglés îl găseşti chiar în centrul oraşului Santa Cruz ticsit cu parfumuri si cosmetice, cărora merită să le dedici câteva ore.
Mergeti la magazinele Benetton unde veti gasi oferte de nerefuzat, pantaloni, tricouri si altele la numai cativa euro nu o sa-ti vina sa crezi.

Vrei shopping autentic canar?

Atunci în cartierul La Orotava găseşti o reşedinţă istorică din secolul XVII – Casa Lercaro Orotava. Cunoscută pentru produsele sale locale, reşedinţa oferă o expoziţie impresionantă de brânzeturi, miere, ierburi şi condimente plus degustări de vinuri.
Cumpără produse locale gustoase şi flori exotice din piaţa din African Market, iar în dimineţile de duminică explorează străduţele ticsite cu standuri sau piaţa de vechituri – unde poţi negocia pentru obiecte cu valoare sentimentală

Care sunt parcurile de distractie din Tenerife si ce tarife au?

Aqualand Costa Adeje este un parc de distractii si delfinarium situat in zona Costa Adeja. Parcul este deschis zilnic intre orele 10-18. Exista o cursa de autobuz care circula zilnic intre Los Cristianos si Playa de Las Americas gratuit.
Preturi: adulti – 21.50, copii – 15.50
Daca veti cumpara biletele online, veti obtine reduceri (de la 21.50 la 18.30 euro).

Jungle Park (Arona) are o serie de demonstratii si spectacole pe tot parcursul zilei si vei avea nevoie, probabil, de o zi intreaga sa te bucuri de parc
Beneficiezi de transport gratuit din sud , parcul fiind deschis intre orele 10-17.30 unde puteti asista la spectacole cu pasari exotice (orele 11 si 14.30) si pasari rapitoare (orele 12 si 16)
Preturi: adulti – 24 euro, copii – 16.50
Pret combinat Jungle Park + Aqualand – adulti 36 euro, copii 26 euro

Loro Parque (Puerto de la Cruz)
Un parc fabulos un paradis tropical stilizat in mod tailandez din Puerto de la Cruz , are dispusa cea mai mare colectie de papagali tropicali din lume si spectacole de neuitat cu delfini, lei de mare si papagali.Aici veti vedea de asemenea cel mai mare tunel cu pereti si tavan de sticla intr-un acvariu plini cu pesti si rechini.
Preturi: adulti 33 euro, copii 22 euro

Combinate:
Loro Parque + Siam 55 euro
2 bilete Loro Parque + transport 68.50 euro
Premium Ticket (Loro, Discoveru Tour, cina) 52 euro
Siam Park Costa Adeje unul din cele mai mari parcuri acvatice din lume cu cele mai mari valuri artificiale si cu o multime de alte atractii si sporturi pe apa
Preturi: adulti 33 euro, copii 22 euro
Premium Ticket (Siam, Towel&Lockers, cina) 49.50
Twin Ticket + transport 68.50

Octopus Waterpark este situat langa Playa de Las Americas si este deschis in fiecare zi de la 10-18 . Parcul dispune de zone de plaja foarte bune, topogane cu apa, tuburi, piscine si spectacole cu delfini.
Preturi: adulti 22,5 euro, copii ( 5-10 ani) 16 euro

Cactus and Animal Park – Jungle Park situat în Arona la circa 5 minute de Los Cristianos .In cadrul acestui park veti traversa tuneluri , poduri suspendate , cascade , lagune și peșteri unde veti intalni o varietate mare de animale. Parcul are în jur de 75.000 m² de junglă este un parc botanic specializat in cactusi si plante din zone aride . Parcul de animale are o mare varietate de specii .Langa parc este Amazonia o padure tropicala de 7000 mp in care pasarile exotice zboara liber si unde puteti vedea numeroase pasari colibri, papagali si reptile
Jungle Park Preturi
Adulți : 24.00 € pentru copii ( 5-10 ani ) : 17.00 €
Preturile se pot schimba in functie de sezon.

Parcul Camilelor: Stiu ca suna ciudat , camile in Tenerife? Da, ati citit bine, asa este. Exista un parc unde nu numai ca le puteti vedea, dar puteti face si o plimbare de o ora in jurul parcului cu ele. Parcul este deschis zilnic intre orele 10:00 – 17:00, si din los Cristianos respectiv Playa de las Americas aveti asigurat transportul gratuit
Preturi : Adulti: 20.00 € copii (3-11 ani): 10.00 € care include 50 min plimbare cu camila , ceva de mancare + bautura
Adulti: 15.00 € copii (3-11 ani): 8.00 € care include 30 minute plimbare cu camila fara mancare si bautura

De ce sa alegem Tenerife ca destinatie de vacanta ?
Pentru ca frumusetea naturii ,clima unica si apusurile africane ireale sunt un spectacol în sine care atrag anual milioane de turisti in Tenerife.
Deci daca iubesti marea, muntele, vremea perfecta, sporturile acvatice, orasele superbe incarcate de istorie, gradinile zoologice, hotelurile elegante si localnicii primitori, atunci Tenerife este destinatia ideala pentru tine.