Mormântul Maicii Domnului din Israel este așezat la poalele Muntelui Măslinilor, aceasta este o biserică semi-îngropată în pământ, în formă de cruce. Intrarea în biserică se face prin coborârea unor trepte până jos, unde se află mormântul Maicii Domnului.Detaliul care miră turistul aflat pentru prima dată în acel loc este numărul impresionant de candele: peste 500. Jumătate aparțin ortodocșilor, iar jumătate copților. Candelele sunt străjuite de un minunat candelabru, donație din partea românilor, ce fascinează prin multitudinea culorilor.
Lăcașul a fost construit de Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, între anii 325-337. Distrusă de perși în 614, biserica este rezidită în forma de astăzi, de cruciați, în secolul al IX-lea. A urmat o succesiune de distrugeri și rezidiri ale bisericii, dar cripta Maicii Domnului a fost cruțată, inclusiv musulmanii purtând un respect deosebit pentru Maica Domnului, „mama profetului Iisus”. Anul 1757 aduce mormântul Maicii Domnului în posesia Bisericii Ortodoxe, iar săpăturie arheologice din 1972 confirmă autenticitatea mormântului.
Icoana Maicii Domnului – Ierusalimița, apărătoarea Ierusalimului
Tot în această biserică, în spatele mormântului Maicii Domnului, se află icoana Maicii Domnului, Ierusalimița, numită și „apărătoarea Ierusalimului”. Conform ghidului bisericii, icoana a săvârșit nenumărate minuni, nu doar în Israel, ci și în alte țări prin care a fost dusă, ca Bulgaria sau Grecia.
Acum aproape 250 de ani, la Mănăstirea Maria Magdalena din apropierea acestei biserici, trăia o maică Tatiana, care picta. Într-o noapte I se arată, în vis, o femeie care îi spune: „Vreau să mă zugrăvești pe lemn, precum m-a zugrăvit Sfântul Apostol Luca”. Aceasta nu era alta decât Maica Domnului. Tatiana îi relatează maicii starețe întâmplarea, dar aceasta o liniștește, punând visul pe seama oboselii. Așa că o conduce la chilie, unde, alături de Tatiana, o găsește pe femeia din vis, zugrăvită pe lemn și vorbindu-le: „Vreau să stau în casa mea, în Grădina Ghetsimani, lângă mormântul meu”. Văzând această minune, clericii au dus icoana în procesiune și au așezat-o la locul dorit de Maica Domnului.
În anul 1947, în Ierusalim au fost inundații atât de mari, încât apa a ajuns la fereastra bisericii. Se spune c,ă în momentul în care apa creștea, icoana a închis geamul bisericii (pe acolo intra apa) și s-a ridicat deasupra apei, stând așa până când apa a fost scoasă din biserică.
O altă minune la care a fost martor ghidul român al bisericii s-a petrecut în 1999, cu ocazia unor noi inundații. Și de această dată, icoana s-a ridicat și plutea deasupra apei, rămânând neudată. Pe măsură ce apa era scoasă, aceasta cobora tot mai jos, până când s-a așezat singură pe piedestal.